pribeag
română
Etimologie
Din slavă (veche) prĕbĕgŭ.
Pronunție
- AFI: /priˈbe̯ag/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pribeag | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pribeag | pribegi |
| Feminin | pribeagă | pribege |
| Neutru | pribeag | pribege |
- care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
- refugiat, fugar, emigrant.
- singur, izolat, răzleț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului pribeag | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pribeag | pribegi |
| Articulat | pribeagul | pribegii |
| Genitiv-Dativ | pribeagului | pribegilor |
| Vocativ | pribeagule | pribegilor |
- persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
- om refugiat, fugar, emigrant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online