română

Etimologie

Din slavă priimati, prijęti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
primi
Infinitiv a primi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
primesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să primească
Participiu primit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se , ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa.
    Am primit un colet.
    A primi felicitări.
    N-am primit chiria de la el de un an.
  2. a-i fi atribuit un titlu, un rang etc.
    Și-a primit drepturile de autor.
  3. a lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc.
  4. a fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.
    A primi ceva în dar; a primi învoire; a primi ajutorul solicitat.
  5. a se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui.
    L-a primit în gazdă.
  6. a avea oaspeți; a da o petrecere.
  7. a accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență.
  8. a admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc.
  9. a cuprinde, a îngloba, a include.
  10. a consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite.
    Nu primește opiniile lui.
  11. a îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la...
  12. a manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din primi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru primi.

Etimologie

Din prim.

Pronunție


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru prim.

Referințe