primogenitură
română
Etimologie
Din franceză primogéniture.
Pronunție
- AFI: /pri.mo.ʤe.ni'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului primogenitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | primogenitură | ' |
| Articulat | primogenitura | ' |
| Genitiv-Dativ | primogeniturii | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- privilegiu (în unele țări) în obținerea unor drepturi de care se bucură într-o familie primul dintre frați.
Traduceri
Traduceri