prioritate
română
Etimologie
Din franceză priorité.
Pronunție
- AFI: /pri.o.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului prioritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prioritate | priorități |
| Articulat | prioritatea | prioritățile |
| Genitiv-Dativ | priorității | priorităților |
| Vocativ | prioritate | priorităților |
- însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online