română

Etimologie

Din latină pulvis, pulveris.

Pronunție

  • AFI: /'pul.be.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pulbere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pulbere pulberi
Articulat pulberea pulberile
Genitiv-Dativ pulberii pulberilor
Vocativ pulbere pulberilor
  1. material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră.
  2. (fig.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) mulțime, puzderie.
  3. (spec.) (înv.) praf de pușcă.
  4. substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri
  • A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună
  • A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos
  • A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă


Traduceri

Referințe