franceză

(français)

Etimologie

Din verbul réjouir.

Pronunție

  • AFI: /ʁe.ʒwi.sɑ̃s/


Substantiv

réjouissance f., réjouissances pl.

  1. (numai la pl.) jubilare, sărbătorire, bucurie deplină

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate