română

Etimologie

Din rac + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /rə.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răcușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răcușor răcușori
Articulat răcușorul răcușorii
Genitiv-Dativ răcușorului răcușorilor
Vocativ răcușorule răcușorilor
  1. (zool.) diminutiv al lui rac; răculeț.
  2. insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac (Nepa cinerea).


Traduceri

Referințe