Etimologie

Din răsuflător.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.flə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsuflătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsuflătoare răsuflătoare
Articulat răsuflătoarea răsuflătoarele
Genitiv-Dativ răsuflătoarei răsuflătoarelor
Vocativ răsuflătoareo răsuflătoarelor
  1. deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul.
  2. canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei.


Traduceri

Referințe