rătăcit

română

Din verbul a rătăci.

Declinarea adjectivului rătăcit
	Singular	Plural
Masculin	rătăcit	rătăciți
Feminin	rătăcită	rătăcite
Neutru	rătăcit	rătăcite

care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat.
(fig.) care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată.
(fig.) (despre ochi, privire) care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență.
care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit.

Din rătăci.