recrutare
română
Etimologie
Din recruta.
Pronunție
- AFI: /re.kruˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recrutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recrutare | recrutări |
| Articulat | recrutarea | recrutările |
| Genitiv-Dativ | recrutării | recrutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a recruta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri