reprobare
română
Etimologie
Din reproba.
Pronunție
- AFI: /re.pro'ba.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reprobare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reprobare | reprobări |
| Articulat | reprobarea | reprobările |
| Genitiv-Dativ | reprobării | reprobărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reproba și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri