română

Etimologie

Din slavă (veche) robŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rob
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rob robi
Articulat robul robii
Genitiv-Dativ robului robilor
Vocativ robule robilor
  1. (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
  2. om care muncește din greu.
  3. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
  4. (pop.) deținut, întemnițat.
  5. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
  6. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
  7. om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
  8. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe