rocă
română
Etimologie
Din italiană rocca Confer franceză roc.
Pronunție
- AFI: /'ro.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rocă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rocă | roci |
| Articulat | roca | rocile |
| Genitiv-Dativ | rocii | rocilor |
| Vocativ | rocă | rocilor |
- agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online