romanțare

română

Etimologie

Din romanța.

Pronunție

• AFI: /ro.man'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului romanțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	romanțare	romanțări
Articulat	romanțarea	romanțările
Genitiv-Dativ	romanțării	romanțărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a romanța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri