rută
română
Etimologie
Din franceză route.
Pronunție
- AFI: /'ru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rută | rute |
| Articulat | ruta | rutele |
| Genitiv-Dativ | rutei | rutelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu.
Traduceri
Traduceri