satir
română
Etimologie
Din franceză satyre < latină Satyrus.
Pronunție
- AFI: /sa'tir/
Substantiv
| Declinarea substantivului satir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | satir | satiri |
| Articulat | satirul | satirii |
| Genitiv-Dativ | satirului | satirilor |
| Vocativ | satirule | satirilor |
- fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale.
- epitet dat unui om cinic și desfrânat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online