scărmănător
română
Etimologie
Din a scărmăna + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /skər.mə.nə'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului scărmănător | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | scărmănător | scărmănători |
Articulat | scărmănătorul | scărmănătorii |
Genitiv-Dativ | scărmănătorului | scărmănătorilor |
Vocativ | scărmănătorule | scărmănătorilor |
- (rar) persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online