sfert

română

Variante

• (reg.) șfert

Etimologie

Din forma mai veche (astăzi regională) șfert, care provine din română veche cifert < slavă (veche) četvrŭtŭ.

Pronunție

• AFI: /sfert/

Substantiv

Declinarea substantivului sfert
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfert	sferturi
Articulat	sfertul	sferturile
Genitiv-Dativ	sfertului	sferturilor
Vocativ	'	'

1. fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime.

Traduceri

Traduceri