siluetă
română
Etimologie
Din franceză silhouette.
Pronunție
- AFI: /si.lu'e.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului siluetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | siluetă | siluete |
| Articulat | silueta | siluetele |
| Genitiv-Dativ | siluetei | siluetelor |
| Vocativ | siluetă | siluetelor |
- imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; (p.ext.) ființă sau lucru astfel proiectate.
- personaj abia schițat într-o operă literară.
- talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; (p.gener.) talie; corp.
- desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare.
- desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă de om) pe care sunt fixate țintele la tir.
Expresii
- A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online