skill
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie skilen (de asemenea schillen), parțial din engleza veche scylian, scielian ("a împărți, a separa"); și parțial din nordică veche skilja ("a despărți, a diviza") < din proto-germanică *skilōnan, *skiljanan.
Pronunție
- AFI: /skɪl/
Verb
| Conjugarea verbului to skill | |
| Infinitiv | to skill |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
skills |
| Trecut simplu | skilled |
| Participiu trecut | skilled |
| Participiu prezent | skilling |
- a separa, a despărți
- (mai ales dialectal) a discerne, a distinge
- a judeca limpede
- a se pricepe, a avea cunoștințe
- (înv.) a avea importanță, a conta
Sinonime
Etimologie
Din engleza medie skill, skille (de asemenea schil, schile), care provine din engleza veche *scile și din nordică veche skil ("distincție, diferență") < proto-germanică *skilin ("separare, limită").
Substantiv
skill, (nenumărabil și numărabil; pl. skills)
- abilitate, pricepere, deprindere, talent
- He has many skills which can be useful to us.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Adjectiv
skill (comp. more skill, sup. most skill)
- (în Anglia, argou) excelent, minunat, excepțional