strajă
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) straža.
Pronunție
- AFI: /'stra.ʒə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strajă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strajă | străji |
| Articulat | straja | străjile |
| Genitiv-Dativ | străjii | străjilor |
| Vocativ | strajă | străjilor |
- pază, apărare, scut.
- loc unde stă un paznic; post de veghe.
- cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii.
- (înv.) fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș.
- (azi rar) paznic, străjer, santinelă.
- gardă, escortă.
- fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne.
- apărătoare la mânerul unei săbii.
- vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății.
- sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online