suflu
română
Etimologie
Din franceză souffle.
Pronunție
- AFI: /ˈsu.flu/
Substantiv
| Declinarea substantivului suflu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suflu | sufluri |
| Articulat | suflul | suflurile |
| Genitiv-Dativ | suflului | suflurilor |
| Vocativ | suflule | suflurilor |
- respirație.
- nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor în diferite boli, asemănătoare cu zgomotul făcut de o coloană de aer sau de lichid împinsă cu forța într-un canal îngust.
- capacitate respiratorie mare; (p.ext.) rezistență fizică (mare).
- adiere, boare.
- masă de aer deplasată cu violență (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii și distrugeri.
- (fig.) avânt, elan, însuflețire.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sufla.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru sufla.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru sufla.
Referințe
- DEX '98 via DEX online