teism
română
Etimologie
Din franceză théisme.
Pronunție
- AFI: /te'ism/
Substantiv
| Declinarea substantivului teism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | teism | ' |
| Articulat | teismul | ' |
| Genitiv-Dativ | teismului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- concepție filozofică religioasă care admite existența lui dumnezeu ca ființă absolută, supranaturală și conducătoare a lumii.
Traduceri
Traduceri