terminație

română

Etimologie

Din latină terminatio.

Pronunție

• AFI: /ter.mi'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului terminație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	terminație	terminații
Articulat	terminația	terminațiile
Genitiv-Dativ	terminației	terminațiilor
Vocativ	terminație	terminațiilor

1. parte terminală a unui lucru.
2. sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare.
3. (rar) desinență.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întretăiem

Referințe

• DEX '98 via DEX online