tortiță

română

Etimologie

Din toartă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /tor'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tortiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tortiță	tortițe
Articulat	tortița	tortițele
Genitiv-Dativ	tortiței	tortițelor
Vocativ	tortiță	tortițelor

1. diminutiv al lui toartă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online