transformare
română
Etimologie
Din a (se) transforma.
Pronunție
- AFI: /trans.for'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului transformare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transformare | transformări |
| Articulat | transformarea | transformările |
| Genitiv-Dativ | transformării | transformărilor |
| Vocativ | transformareo | transformărilor |
- acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei.
- (la rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.
- ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.
- (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- MDN '00 via DEX online