transliterație
română
Etimologie
Din franceză translittération < latină translitteratio.
Pronunție
- AFI: /trans.li.te'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului transliterație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transliterație | transliterații |
| Articulat | transliterația | transliterațiile |
| Genitiv-Dativ | transliterației | transliterațiilor |
| Vocativ | transliterație | transliterațiilor |
- transpunere, transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online