triumvirat
română
Etimologie
Din latină triumviratus, franceză triumvirat.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului triumvirat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triumvirat | triumvirate |
| Articulat | triumviratul | triumviratele |
| Genitiv-Dativ | triumviratului | triumviratelor |
| Vocativ | triumviratule | triumviratelor |
- (în roma antică) formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online