ucenic
română
Etimologie
Din slavă učenikŭ, de la učiti („a învăța”).
Pronunție
- AFI: /u.ʧe'nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ucenic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ucenic | ucenici |
| Articulat | ucenicul | ucenicii |
| Genitiv-Dativ | ucenicului | ucenicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
- adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; (p.ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online