română

Variante

Etimologie

Din latină voltoria (< volutus).

Pronunție

  • AFI: /vɨl'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vâltoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vâltoare vâltori
Articulat vâltoarea vâltorile
Genitiv-Dativ vâltorii vâltorilor
Vocativ vâltoare vâltorilor
  1. loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă.
  2. (reg.) vijelie.
  3. (fig.) zarvă; învălmășeală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe