vanitate

Vanitatea

română

Etimologie

Din franceză vanité < latină vanitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /va.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului vanitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vanitate	vanități
Articulat	vanitatea	vanitățile
Genitiv-Dativ	vanității	vanităților
Vocativ	'	'

1. atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare.

Sinonime

• orgoliu, trufie, infatuitate, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie

Antonime

• modestie, simplețe, simplitate

Cuvinte derivate

• van
• vanitos

Traduceri

ambiție deșartă și trufașă

afrikaans: ydelheid (Afrikaans) armeană: սնափառություն (հայերեն) (snap'aṙut'yun) cehă: marnost (čeština) f. engleză: vanity (English) esperanto: vanteco (Esperanto) estoniană: edevus (eesti) finlandeză: turhuus (suomi) franceză: vanité (français) f. germană: Eitelkeit (Deutsch) f. greacă: ματαιοδοξία (Ελληνικά) (mataiodozía) f. italiană: vanità (italiano) f. letonă: iedomība (latviešu)

macedoneană: суета (македонски) (suéta) f. maghiară: hiúság (magyar) norvegiană: forfengelighet (norsk) f. neerlandeză: ijdelheid (Nederlands) f. poloneză: próżność (polski) f. portugheză: vaidade (português) f. rusă: тщеславие (русский) (tš'eslávije) n. scoțiană: uaill (Scots) f., dìomhanas (Scots) m., faoineas (Scots) m. spaniolă: vanidad (español) f. suedeză: fåfänga (svenska) c. turcă: kibirlilik (Türkçe) ucraineană: марнославство (українська) (marnoslavstvo)

Referințe

• DEX online