veritate
română
Etimologie
Din franceză vérité < latină veritas, veritatis.
Pronunție
- AFI: /ve.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului veritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veritate | verități |
| Articulat | veritatea | veritățile |
| Genitiv-Dativ | verității | verităților |
| Vocativ | veritate | verităților |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online