engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie vigour, care provine din franceza veche vigor < latină vigor < vigeo.

Pronunție

  • AFI: /'vɪgər/


Substantiv

vigour, (nenumărabil și numărabil; pl. vigours)

  1. (gener.) vigoare, energie, vitalitate
    There was no vigour in his damaged left arm.
  2. (biol.) putere, forță
  3. (p. ext.) eficacitate, eficiență

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe