voiturier

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză voiturier.

Pronunție

• AFI: /vwɑˈt(j)ʊəriˌeɪ/

Substantiv

voiturier, pl. voituriers

1. (ist.) persoană care împrumută cai și căruțuri

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din voiture („mașină, automobil”) +‎ -ier.

Pronunție

• AFI: /vwa.ty.ʁje/

Substantiv

voiturier m., voituriers pl.

1. (astăzi înv.) căruțaș, cărăuș, harabagiu, cărucer
2. (înțeles actual) persoană angajată pentru a parca mașinele altora; valet

Sinonime

• 1: (ist.) roulier, charretier

Cuvinte apropiate

• voiture

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire