germană

(Deutsch)

Etimologie

Probabil din limba gotică ataugjan, confer germana veche de sus zougen. Înrudit cu limba francă veche ôginon.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦɔɪ̯ɡŋ̍/
  • AFI: /ˈʦɔɪ̯ɡn̩/


Verb


Conjugarea verbului
zeugen
Infinitiv zeugen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zeugst
zeugt
Indicativ imperfect zeugte
Participiu perfect gezeugt
Verb auxiliar haben
  1. a atesta, a aserta, a confirma, a declara (ca martor)
    Die Palastmauern zeugen von der einstigen Größe des Herrscherhauses.
  2. (fig.) a procrea, a da naștere la, a concepe
    Ich zeugte einen Sohn und zwei Töchter.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe