éclat
 Vezi și : eclat
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
franceză
(français)
Etimologie
Derivat regresiv din verbul éclater („a izbucni, a erupe; a rupe, a crăpa”).
Pronunție
Substantiv
éclat m., éclats pl.
- strălucire, luciu
- On ne saurait soutenir l'éclat du soleil.
- (fig.) grandoare, magnificență, splendoare
- Ses belles actions répandirent un grand éclat sur sa famille.
- (spec.) fragment, bucată, așchie
- Il a été blessé par un éclat d'obus.
- (fig.) scandal
- Cette affaire fait éclat, fait de l'éclat, grand éclat, beaucoup d'éclat.
Sinonime
- 2: magnificence, splendeur
- 4: rumeur, scandale