étrécir

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche estrecier < latină populară *strictiare. Confer latină strictus.

Pronunție

• AFI: /e.tʁe.siʁ/

Verb

1. a strâmta, a îngusta

   Il a fait étrécir son veston.

s'étrécir

1. a se strâmta, a se îngusta

Cuvinte derivate

• étroit