étrange

Vezi și : étrangé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie estrange, care provine din franceză veche estrange < latină extrāneus („străin”).

Înrudit cu catalană estrany, italiană estraneo, strano, straniero, occitană estranh, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.

Pronunție

• AFI: /et.ʁɑ̃ʒ/
•  Audio^fișier

Adjectiv

Declinarea adjectivului étrange
	Singular	Plural
Masculin	étrange	étranges
Feminin	étrange	étranges

1. straniu, ciudat, neobișnuit, bizar
2. (înv.) (despre țări) străin

Sinonime

• 1: ahurissant, curieux, bizarre, bizarroïde, différent, étonnant, extraordinaire, fabuleux, incroyable, inouï, invraisemblable, sidérant, (argou) space, spécial, stupéfiant, surprenant
• 2: étranger

Cuvinte derivate

• étrangement
• étranger
• étrangeté

Adverb

étrange

1. (fam.) (în mod) ciudat, surprinzător

Sinonime

• étrangement

Etimologie

Din étranger.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étranger.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire