Variante de scriere Vezi și : étrangé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie estrange, care provine din franceză veche estrange < latină extrāneus („străin”).

Înrudit cu catalană estrany, italiană estraneo, strano, straniero, occitană estranh, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
étrange
Singular Plural
Masculin étrange étranges
Feminin étrange étranges
  1. straniu, ciudat, neobișnuit, bizar
  2. (înv.) (despre țări) străin

Sinonime

Cuvinte derivate


Adverb

étrange

  1. (fam.) (în mod) ciudat, surprinzător

Sinonime

Etimologie

Din étranger.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étranger.

Referințe