îmbelșugat

română

Variante

• îmbielșugat

Etimologie

Din a îmbelșuga.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bel.ʃu'gat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îmbelșugat
	Singular	Plural
Masculin	îmbelșugat	îmbelșugați
Feminin	îmbelșugată	îmbelșugate
Neutru	îmbelșugat	îmbelșugate

1. care are din abundență cele trebuincioase.
2. care există din belșug, din abundență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online