îmblăciu
română
Etimologie
Confer a îmblăti.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului îmblăciu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmblăciu | îmblăcii |
| Articulat | îmblăciul | îmblăciile |
| Genitiv-Dativ | îmblăciului | îmblăciilor |
| Vocativ | îmblăciule | îmblăciilor |
- unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online