îmblătitoare

română

Etimologie

Din îmblătitor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.blə.ti'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmblătitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblătitoare	îmblătitoare
Articulat	îmblătitoarea	îmblătitoarele
Genitiv-Dativ	îmblătitoarei	îmblătitoarelor
Vocativ	îmblătitoareo	îmblătitoarelor

1. persoană care îmblătește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online