îmbulzi

română

Din în- + bulz.

Conjugarea verbului îmbulzi
Infinitiv	a îmbulzi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbulzesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbulzească
Participiu	îmbulzit
Conjugare	IV

(v.refl.) a se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci.
(v.tranz.) a face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui.
(v.tranz.) (despre o mulțime) a înghesui pe cineva din toate părțile.
(v.tranz.) (fig.) a năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele.