împăciuitorism

română

Etimologie

Din împăciuitor + sufixul -ism.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.ʧju.i.to'rism/

Substantiv

Declinarea substantivului împăciuitorism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăciuitorism	invariabil
Articulat	împăciuitorismul	invariabil
Genitiv-Dativ	împăciuitorismului	invariabil
Vocativ	împăciuitorismule	invariabil

1. atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc.
2. (p.gener.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online