împopoța

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.po'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) împopoța
Infinitiv	a (se) împopoța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împopoțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împopoțeze
Participiu	împopoțat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) împopoțona.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online