împrăștiere

română

Etimologie

Din a împrăștia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
împrăștiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrăștiere împrăștieri
Articulat împrăștierea împrăștierile
Genitiv-Dativ împrăștierii împrăștierilor
Vocativ împrăștiere împrăștierilor
  1. acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire.


Traduceri

Referințe