împrăștietor

română

Etimologie

Din a împrăștia + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.prəʃ.ti.e'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împrăștietor
Singular Plural
Masculin împrăștietor împrăștietori
Feminin împrăștietoare împrăștietoare
Neutru împrăștietor împrăștietoare
  1. (rar) care împrăștie; care difuzează.
  2. (înv.) risipitor.


Traduceri

Referințe