împreunare

română

Etimologie

Din a împreuna.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pre.uˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împreunare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împreunare	împreunări
Articulat	împreunarea	împreunările
Genitiv-Dativ	împreunării	împreunărilor
Vocativ	împreunare	împreunărilor

1. acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online