împroșcătură

română

Etimologie

Din a împroșca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.proʃ.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului împroșcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împroșcătură	împroșcături
Articulat	împroșcătura	împroșcăturile
Genitiv-Dativ	împroșcăturii	împroșcăturilor
Vocativ	împroșcătură	împroșcăturilor

1. împroșcare.
2. (concr.) urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online