împuia

română

Etimologie

Din în- + pui.

Pronunție

• AFI: /ɨm.puˈja/

Verb

Conjugarea verbului împuia
Infinitiv	a împuia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împuiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împuieze
Participiu	împuiat
Conjugare	I

Expresii

• A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online