încerca
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧer'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) încerca | |
| Infinitiv | a (se) încerca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încerc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încerce |
| Participiu | încercat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba.
- A încerca sentimentele cuiva.
- (v.refl. recipr.) a-și măsura forțele în luptă cu cineva.
- a întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de...
- Încerc să găsească o soluție.
- a-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să...
- Încerci dacă poți să dezlegi problema.
- Încearcă să-i câștige bunăvoința.
- a fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva.
- Încerca să mă înșele.
Sinonime
- 1: experimenta, proba, verifica, (înv.) ispiti
- 2: întrece
- 3: căuta, tatona, (înv. și reg.) probălui
- 4: căuta, vedea, se forța, se sforța, se sili, se strădui
- 5: căuta, umbla
Cuvinte derivate
Expresii
- Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe
- A încerca marea cu degetul = a se apuca de o acțiune irealizabilă
Traduceri
a întreprinde ca tentativă
|
|